Intotdeauna m-am considerat un adept al scolii realiste, al relatiilor de putere in lumea contemporana, dar cu o deschidere spre valentele noi induse in teorie si practica de curentele postmoderniste si constructiviste.

George Maior este actualul (2016) ambasador al Romaniei in Statele Unite si fostul sef al Serviciului Roman de Informatii (SRI).

Cartea sa, scrisa in 2009, revizuita in 2012, este o colectie de studii, conferinte si articole, scrise in 2001 si 2004. Maior isi exprima ideile despre rolul Romaniei in NATO, el fiind si cel care s-a ocupat de integrarea Romaniei in NATO in acea perioada.

Cartea se plaseaza foarte mult in campul relatiilor internationale, cu toata literatura si curentele de rigoare. Scriitura este foarte academica, iar modul de argumentare este aproape exclusiv teoretic.

Maior considera rolul Romaniei in NATO ca agent activ, implicat in actiuni nu numai pe teritoriul national, ci oriunde alianta are de gestionat o criza. De asemenea, Romania are rolul de alarma, fiind la marginea geografica a aliantei.

Modul de atinge aceste obiective il reprezinta personalul uman, bine pregatit si selectionat. O importanta speciala o are puterea software, ceea ce se traduce prin diplomatie, asadar un rol mai activ al ambasadelor romanesti in strainatate. In Romania, de altfel, se afla sediul HumInt (Human Intelligence) al NATO.

Multe din ideile autorului se regasesc in strategia si actiunile ulterioare ale Romaniei. Maior este un ganditor profund al situatiei din regiune, un realist ce considera ca integrarea Romaniei in NATO inseamana si responsabilitati. Maior traseaza clar rolul Romaniei in alianta, in raport cu capacitatile reale ale tarii si raspunde viguros la intrebarea “NATO protejeaza, dar Romania cu ce vine, ce pune pe masa?”

Cartea este dificil de urmarit pentru cei neinteresati de relatiile internationale, dar reprezinta etalonul in ce priveste strategia privind rolul Romaniei in NATO.